1. Context:
În circumstanțele create de COVID-19 tot mai mulți antreprenori își pun problema să economisească și să-și salveze afacerea de colaps. Cum practica în afaceri este să apelezi tot la un cocontractant de-al tău în momentul în care se dorește prestarea unor servicii, antreprenorii agreează stingerea datoriilor reciproce prin compensarea acestora (cu sau fără ordinul de compensare).
Din punct de vedere juridic, compensația este acea operațiune prin care două persoane (fizice și/sau juridice) șterg reciproc datoriile pe care le au una față de cealaltă. În teoria obligațiilor este numită o cauză sau modalitate de stingere a datoriei și este reglementată de Titlul VII – Stingerea datoriilor, Cap. II – Compensația, art. 1616-1623 din Codul civil.
De cele mai multe ori, părțile unui contract înțeleg să includă compensarea într-o clauză, care sună cam așa: părțile consimt expres că datoriile reciproce izvorâte din prezentul contract se vor compensa în mod automat, până la concurența celei mai mici dintre obligații. (desigur, aceasta este doar cu titlu demonstrativ, părțile fiind libere să detalieze mai mult sau mai puțin în această privință)
În cele ce urmează voi analiza în ce măsură (mai) este greșită practica unor societăți de a înregistra compensarea în baza unor simple note de credit sau doar în baza contractului și clauzei de compensare (de tipul celei menționate mai sus). Este obligatoriu un ordin de compensare?
2. Ordinul de compesare și reglementările nou intruse începând cu ianuarie 2020:
Ce este de fapt ordinul de compensare? Acesta este un document justificativ din punct de vedere contabil pentru stingerea unor creanțe și datorii, care au făcut obiectul compensării. În afară de ordinul de compensare, în contabilitate, se va atașa și borderoul datoriilor stinse. Data de înregistrare în contabilitate va fi chiar data înscrisă pe ordinul de compensare.
Continuare articol si sursa: Aici https://lawyerup.ro/compensarea-si-ordinul-de-compensare/
Contabilitate, legislatie si fiscalitate Alba Iulia